Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Originea săptămânilor pregătitoare pentru Postul cel Mare- cateheza a III-a
Pr Gabriel Toma: 06-03-2016 08:41:22 in Cateheză
A treia etapa (adaugarea saptamanii a opta, pregatitoare)

 Dezvoltarea in timp a postului nu s-a oprit aici,deoarece intre timp,in diferite puncte ale lumii crestine apar noi extinderi ale postului,ce au influentat direct sau indirect lungimea postului in ritului bizantin:
 1. in Antiohia,patriarhul Sever extinde postul la 8 saptamani,cu cate 5 zile de post efectiv spre a atinge numarul 40;
 2. dupa sinodul de la Calcedon,monofizitii din Egipt (copti) au instituit un post extrem de strict in a opta saptamana inainte de Pasti, fapt ce inducea ortodocsilor rigoristi teama ca disciplina lor in ceea ce priveste postul era laxa,decadenta ;
 3. in Palestina,calugarii adoptasera acest post de 8 saptamani (insumand 40 de zile de postire efectiva);
  4. in spatiul monofizito-nestorian,saptamana a opta era respectata printr-un post strict . Aceste deosebiri intra si extra “confesionale” nu puteau sa nu provoace discutii intre adepti,cu incercari de dovedire a respectabilitatii practicii lor in baza traditiilor venerabile ale locului sau personalitatilor duhovnicesti ce le-au impus.
 Asa se face ca presiunea asupra sistemului de calcul constantinopolitan era favorabila extinderii postului cu inca o saptamana (1+6 saptamani de post + Saptamana Mare). Aceasta extindere s-a produs in sec VII, nu datorita considerentelor duhovnicesti, ci, in principiu, datorita imparatului Heraclie, ce s-a folosit de chestiuni bisericesti spre a intari puterea politica si militara a imperiului bizantin. Aflat in lupte cu persii, pentru a intari statul, atragand pe monofiziti catre Constantinopol dar si pentru a potoli dezbaterile dintre ortodocsi si monofiziti, Heraclie adopta Ektesis, un decret imperial, ce urmarea sub acceptarea monotelismului impacarea cu monofizitii si implicit atragerea provinciilor monofizite (Armenia, Egiptul, Siria) de partea bizantina in luptele cu persii, si in fata viitoarelor confruntari cu arabii mahomedani. Adoptarea monofizitismului mascat (monergism si monotelism), dar si concesiile privind practicile cultice intraortodoxe (postul Pastelui de 8 saptamani), nu au dat roade, situatia interna a statului bizantin mai mult inrautatindu-se. Daca Ektesis-ul si celelalte concesii facute monofizitilor au fost respinse, totusi aducerea in actualitate a saptamanii a opta a fost pastrata, ca ferment al stabilizarii postului mare, ea permitand armonizarea practicilor constantinopolitane si palestiniene, ba chiar mai mult reusindu-se in acelasi timp sa se traseze o linie despartitoare intre practicile cultice monofizite si cele ortodoxe. Bisericile necalcedoniene, adaugara noi componente postului mare,respectiv tinerea unui post strict in saptamana a 8-a inainte de Pasti si respectiv adaugarea unui nou post,fara legatura cu Postul mare in saptamana a X-a inainte de Pasti. Aceste posturi interferau cu pregatirile pentru post ale Ortodoxiei. Astfel,Biserica Armeana este cunoscuta si recunoscuta in epoca drept practicanta unui post, numit al ninivitenilor, a carui origine a fost tendentios explicata in lumea ortodoxa, cu urmari pana in ziua de azi (vezi legatura cu termenul “harți”). Biserica Etiopiana, cunoaste acest post al ninivitenilor, ce tine trei zile, situat in saptamana a 10–a inainte de Pasti. Acelasi post este respectat si de Biserica sirienilor rasariteni (nestorieni), unde dureaza de luni pana joi, in aceeasi saptamana a X-a. Biserica Egipteana (copta), ca si cea siriana iacobita (indiana) fixeaza acest post in primele trei zile din aceasta saptamana. ”Acest post a fost introdus in sec VI in Siria de catre nestorieni,in urma unei epidemii, devenind ulterior dintr-o practica locala, o caracteristica a Bisericilor monofizite” . Existand o tripla presiune asupra centrelor de putere ale Bisericii Ortodoxe (Constantinopol, Ierusalim, Antiohia), data de:
  • dorinta unor crestini mai rigoristi si a monahilor de a se prelungi durata Postului Mare ;
 • diferentele de abordare dintre Ierusalim si Constantinopol,in privinta postului;
 • existenta, in cultul necalcedonienilor,invecinati cu teritoriile ortodoxe, a unor posturi scurte in preajma lasatului de sec (al ninivitenilor si in saptamana a 8-a) ; 
s-a gasit, intr-un mod specific o rezolvare acceptabilă, socotită a fi  „calea de mijloc-a Otodoxiei” , si anume acceptarea saptamanii a 8-a inainte de Pasti, in care se posteste de carne (numită „a lasatului sec de branza”), pentru reconcilierea ortodocsilor constantinopolitani si palestinieni, prin acceptarea practicilor mai rigoriste ale palestinienilor, dar in acelasi timp ca manifestare a diferentelor “interconfesionale”-prin sistemul dezlegarilor la oua si lactate. Asa se face ca aceasta saptamana controversata, a opta inainte de Pasti, a fost cuprinsa oarecum in randuiala postului
 • slujbele avand caracteristica penitentiala “Luminate sunt cele dinaintea praznuirii infranarii;stralucite sunt astazi inceputurile postului...” (Tricantare,cantarea 1,luni la utrenie) “Postire curata,fara de pacat sa ne sarguim a savarsi acum neincetat,ca sa aflam iertare greselilor...” (Tricantare,glas 2,marti la utrenie);
 • regula postirii cerand abtinere doar de la produsele din carne, permitand dezlegarea usoara a postului,la oua si lactate,spre a facilita pregatirea si obisnuirea cu rigorile postului dar si pentru a materializa distinctia dintre ortodocsi si eretici, in speta fata de iacobiti (sirienii monofiziti) ,care postesc riguros si aspru in zilele de miercuri,joi si vineri ale acestei saptamani.Disciplina postului acestei saptamani a fost intarita prin norme canonice.Astfel,Sf Nichifor Marturisitorul statorniceste consumul branzei si de catre monahi,spre “suprimarea invataturii lui Iacob si a eresului tetraditilor” ;
 • introducerea in cult a randuielilor de post (idiomele ale Triodului,introducerea dublului canon-trioda) ; ramanand totusi din punctul de vedere al regulii de postire,in afara Postului propriu-zis,dar avand valente psiho- pedagogice utile exercitiului postirii.

Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator