Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Biblia cu cruce. E suficient? - cateheza I
Pr Gabriel Toma: 15-02-2016 08:04:53 in Cateheză
  Munca traducătorului asupra unui text literar scris într-o altă limbă nu privește nicidecum relația rece cu dicționarul de cuvinte și expresii. Ci trebuie să țină cont de o multitudine de alte aspecte culturale, prin care lucrarea de a tălmăci dintr-o limbă în alta, trebuie să se apropie cât mai mult posibil de universul intelectual, moral, social al autorului și al epocii în care a scris. Adiacent faptului că pot exista cuvinte- expresii „intraductibile”, etosul unei limbi-culturi-societăți trebuie să fie cuprins în efortul de traducere. Și cu toate acestea, traducătorul nu poate fi uneori decât un biet...trădător, fie scăpându-i anumite nuanțe, fie neridicându-se intelectual la înălțimea celui pe care dorește să-l facă inteligibil, fie, din păcate, ratând chiar tâlcul unor cuvinte sau expresii. Toate cele de mai sus se referă la traducătorul ce devine „trădător” fără de intenție, din omisiune, neînțelegere sau grabă.
   Atunci însă când traducerea este în mod voit și programat întreprinsă astfel încât mesajul textului să fie deturnat spre a putea fi folosit cu gând ascuns și interesat, traducătorul- trădător intră în sfera intenționalității, devenind...fur, tâlhar, lup în piele de oaie.
  Un astfel de trădător al mesajului unui Autor (Dumnezeu) și al unei cărți (Sfânta Scriptură) este Dumitru Cornilescu, a cărui traducere a Scripturii, este folosită de propagandiștii religioși, la orice colț de stradă, pentru a-și susține „temeinic” învățăturile rătăcite și a face prozeliți utilizând numele lui Dumnezeu și Scrierea Lui, „Biblia”, tradusă tendențios.
   Pentru a ști efectiv prin ce de deosebește falsul de autentic trebuie să știm, în primul rând, că Sfânta Scriptură este cartea Bisericii: a fost scrisă în Biserică (Fapte 20, 17), adresată Bisericii (1 Cor 1, 2), a fost autentificată de Biserică, păstrată de Biserică. 
  Întrebarea asupra căreia nu se cuvine să se dea răspuns, fiind un fapt evident, „cine este Biserica”? își află răspuns în evenimentele din anul 33, la Rusalii, când s-a întemeiat Biserica cea una- sfântă- sobornicească- apostolească și nu la sfârșitul sec XIX, de când datează majoritatea cultelor protestante de tip nou.
  Fericitul Ieronim exprimă diferența dintre a avea cartea numită Evanghelia și a avea adevărata înțelegere a Evangheliei, ce se găsește doar în Biserică:
Marcion și Vasilides și mulți alții nu au Evanghelia lui Dumnezeu, din moment ce ei nu au Sfânta Scriptură, fără de care Evanghelia propovăduită devine numai umană. Nu credem că Evanghelia constă numai din cuvintele Scripturii, ci și din înțelegerea ei, nu la suprafață ci în măduvă, nu în frunzele predicilor ci în rădăcina înțelesului. Numai în acest caz Scriptura este folositoare pentru ascultători și nu atunci când este tâlcuită scoțându-L pe Hristos afară din ea sau atunci când este tâlcuită fără Părinți, iar cei care propovăduiesc cuvântul vorbesc fără Duhul...Este un mare pericol să vorbești în Biserică folosind o interpretare perversă a Evangheliei lui Hristos, o Evanghelie făcută de om.” (Comentariu la Galateni)
  

Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator