Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Rolul mitropolitului cărturar Antim Ivireanul în cadrul monarhiei culturale brâncovenești
Pr Gabriel Toma: 27-09-2015 02:47:17 in Cateheză

„Mitropolitul Antim Ivireanul s-a preocupat foarte mult de ridicarea nivelului de cultură al clerului. Cu această ocazie, mitropolitul Antim s-a preocupat şi de introducerea limbii române în cult. "Şi după câtu ne-au fostu putinţa şi întru înţălesu şi întru rânduiale amu aşăzatu pre alocuri amu şi adaosu în tălmăcire pentru scurtare limbii rumâneşti, aşijdere şi la învăţături şi la rânduiale pentru prostime Preoţiloru şi pentru mai lesnele loru" (Molitvenic, Târgovişte, 1713). Antim Ivireanul în prefaţa "Învăţăturii besereceşti" de la Târgovişte, din 1710, se plânge de neştiinţa lor de carte: "Că între celelalte scârbe ce am de mă rănesc la inimă, iaste aciasta cea mai grea de mă întristez şi mă mâhnesc mai mult, că văz între preoţii miei atâta prostie, atâta neînvăţătură şi atâta nedumireală, cât cunosc că nu puteţi face vreun ajutoriu ticăloasei turme. Şi pentru aceea multă prostie a voastră şi neştiinţă la sfântă carte, m-a îndemnat fiind cuprins de frica dumnezeiască a vă înştiinţa cu această unică cărticea.”

 Prin cărţile tipărite, mitropolitul Antim Ivireanul urmărea luminarea minţii cititorilor prin "adăparea lor cu învăţăturile credinţei creştine... precum acelu înţeleptu Iosifu au umplutu eghypteneştile jitniţe de harna vieţii trupeşti, aşa şi iubirea ta de Dumnezeu ai umplutu sfintele şi dumnezeeştile besereci ale ţării noastre de hrana vieţii sufleteşti" (Molitvelnic, Râmnic, 1706). În timpul mitropolitului Antim Ivireanul s-au tipărit 63 de cărţi, dintre care 39 au fost lucrate de el. După locul de apariţie, aceste cărţi se împart aşa: la Bucureşti s-au tipărit 21 de cărţi, în trei perioade, 1691-1694, 1701-1705, 1715-1716; la Mănăstirea Snagov, între anii 1696-1701, 15 cărţi; la Râmnic, între anii 1705-1707, 9 cărţi; la Târgovişte, între anii 1709-1715, 18 cărţi şi o carte la tipografia Mănăstirii Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, în 1716.”[1]

  După anul 1696, a fost ales egumen la mănăstirea Snagov unde, până în anul 1701, a tipărit alte 15 cărţi, dintre care 5 în româneşte, iar una bilingvă, pentru credincioşii din Antiohia: „Liturghierul greco-arab“ (1701), prima carte tipărită cu caractere arabe din lume. Între 1701 şi 1705, şi-a reluat activitatea la Bucureşti, unde a tipărit alte 15 cărţi (11 greceşti, 2 româneşti, una slavo-română şi una greco-arabă).

  Pentru viaţa sa duhovnicească trăită la un nivel înalt şi pentru activitatea culturală desfăşurată, la 16 martie 1705 a fost ales episcop al Râmnicului, întemeind şi aici o tipografie, unde, în decursul celor 3 ani de păstorire, a tipărit 9 cărţi, între care 3 în româneşte şi 3 în ediţie bilingvă slavo-română. Tot acum a scris: „Tomul bucuriei“ (1706), „Liturghierul şi Evhologhionul“, într-un singur volum, ambele reprezentând primele ediţii româneşti ale acestora în Muntenia.

  La 28 ianuarie 1708, la recomandarea mitropolitului Teodosie, care păstorise credincioşii din Ţara Românească timp de 40 de ani, a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. În această calitate, a înfiiţat, ca şi la Râmnicu Vâlcea, o tipografie la Târgovişte, unde a tipărit un număr de 18 cărţi, desăvârşind ceea ce se începuse sub Matei Basarab (Tipicul) şi Şerban Cantacuzino (Textele biblice).

Prin cele 63 de tipărituri, lucrate de el însuşi, coordonate sau patronate, în limbi diferite şi de o mare diversitate, sfântul mitropolit este considerat - alături de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.

A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii române în slujbă, şi în acelaşi timp, deşi străin de neam, a creat o limbă liturgică românească limpede, care a fost înţeleasă şi folosită până astăzi.

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit şi alte popoare ortodoxe, imprimând cărţi pentru slavi, greci şi arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este şi autorul unei premiere mondiale în tipărit, Liturghierul greco-arab, din 1701, care a fost prima carte tipărită cu litere mobile din lume, având caractere arabe. În anul 1706, aceeaşi instalaţie tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.

  De asemenea, a fost preocupat de soarta românilor din Transilvania. În 1699, Sfântul Antim a trimis un ucenic la Alba Iulia să tipărească unele lucrări şi cărţi de cult ortodoxe. Chiar după dureroasa dezbinare din 1701, mitropolitul Antim continuă să trimită scrisori de îmbărbătare către românii din Şcheii Braşovului, îndemnându-i să rămână statornici în dreapta credinţă, hirotonindu-le preoţi şi diaconi.

Antim  Ivireanul este şi ctitorul mănăstirii cu hramul „Toţi Sfinţii“ din Bucureşti, numită azi Mânăstirea Antim (1713-1715), unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din ţara noastră. Ierarhul, şi ctitorul mănăstirii, a întocmit cu mâna lui planurile de execuţie ale mănăstirii. Tradiţia menţionează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor şi ale ancadramentelor, ca şi pictura din biserica mare şi din paraclis, au fost executate după schiţele mitropolitului ctitor, care a şi pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul. Sigur, însă, pictate de el sunt şi cele două icoane laterale mari din naos, de lângă tâmplă: icoana Tuturor Sfinţilor şi icoana celor patru sfinţi (Alexie, Nicolae, Antim şi Agata). Sculptată de Sfântul Antim însuşi, uşa masivă din lemn de stejar de la intrarea în biserică, depăşind în frumuseţe toate realizările artistice de acelaşi gen din vremea sa, capătă strălucirea unei taine duhovniceşti: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului (adică uşa) care are ca „descuietoare“ (cheia) credinţa şi smerenia (melcul). Uimitor înţeles duhovnicesc al unei opere pline de frumuseţe! ”[2]

   Sunt câteva cărţi tipărite de Antim de o valoare deosebită pentru curăţirea limbii române, pentru statornicirea limbii literare româneşti. Didahiile sunt un monument de limbă românească. Nu este o limbă mai curată folosită de cineva vreodată ca acea folosită de Antim în Didahii. Antim a curăţat limba română de zgura slavonismelor şi a grecismelor, pentru că nu era amator de limbă greacă, dar nu a avut ce face pentru că la curtea lui Brâncoveanu veneau tot timpul ierarhi greci şi a fost nevoit să tipărească cărţi şi pentru ei. Sunt câteva cărţi monumentale. Evangheliarul tipărit de el la 1696, o Psaltire superbă cu o limbă românească de toată frumuseţea şi Molitvelnicul de la Râmnic din 1706, o carte fundamentală pentru limba românească. Acest Molitvelnic este scris într-o limbă superbă şi se foloseşte şi astăzi în bisericile noastre. Antim, prin cărţile pe care le-a tipărit, a facilitat introducerea limbii române, înlocuirea limbii slave cu cea românească în biserică. A eliminat limba greacă din Biserică. El a avut certuri îngrozitoare cu Hrisant Notaras pe tema aceasta, pe tendinţa de subjugare a Bisericii Româneşti sub autoritatea altor patriarhii. Hrisant a cerut ca numele lui Antim să nu fie pomenit la slujbele religioase, dar Antim, deşi era numai mitropolitul ţării, şi nu patriarh, a luptat pentru apărarea prerogativelor Bisericii sale. A fost un luptător pentru popor, pentru păstrarea neştirbită a Bisericii nesubjugate. Pe lângă toate, marele nostru ierarh şi-a dorit ca Liturghia să fie accesibilă poporului.”[3]

   

„Sfinţii Antim Ivireanul şi Constantin Brâncoveanu au primit de la Dumnezeu pentru jertfa lor faţă de Hristos şi poporul român cununa de martir. „Această conlucrare, această armonie roditoare dintre cei doi este cea mai luminoasă, cea mai plină de rod din toată perioada Evului Mediu şi chiar a istoriei moderne a Ţării Româneşti. Niciodată, cel puţin în Ţara Românească, nu a avut loc o aşa explozie de promovare a Ortodoxiei şi sprijinire a culturii româneşti ca atunci, în perioada brâncovenească. Şi consider, de asemenea, că nici Sfântul Constantin Brâncoveanu nu ar fi atins strălucirea pe care o are azi fără Mitropolitul Antim, şi nici Sfântul Antim Ivireanul nu ar fi sporit în lucrarea sa pastoral-misionară fără Vodă Brâncoveanu. Aşa încât, deoarece de la început ei s-au pus în slujba Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc, au şi pătimit cu smerenie şi răbdare multă, primind până la urmă cununa de martir de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru această jertfă şi mărturisire deplină a lor“,

  Despre Antim, Del Chiaro spune că a fost un „om plin de daruri, un om care cunoştea pictura, sculptura, caligrafia, limbile străine”[5], și în special limba română, pe care şi-a împropriat-o şi pe care a îmbogăţit-o cu trăirile sale duhovniceşti şi cu cuvintele sale de folos. Trebuie să precizăm că limbajul traducerilor Sfântului Antim Ivireanul, atât la rugăciunile din cadrul Sfintei Liturghii, cât şi din Molitfelnic, s-a păstrat astăzi aproape integral. Crezul, Tatăl nostru, Împărate ceresc, rugăciunea de la pomenirea morţilor „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul“ sunt astăzi exact ca atunci[6]. Şi traducerea Sfintei Liturghii făcută de Antim a devenit mai cunoscută şi mai răspândită decât cealaltă variantă, a Sfântului Mitropolit Varlaam, tradusă cu câţiva zeci de ani înainte.

  Nici Sfântul Constantin Brâncoveanu nu ar fi atins strălucirea pe care o are azi fără Mitropolitul Antim, şi nici Sfântul Antim Ivireanul nu ar fi sporit în lucrarea sa pastoral-misionară fără Vodă Brâncoveanu. Aşa încât, deoarece de la început ei s-au pus în slujba Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc, au şi pătimit cu smerenie şi răbdare multă, primind până la urmă cununa de martiri de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru această jertfă şi mărturisire deplină a lor.”[7]



[1] http://ziarullumina.ro/vechea-slova/educarea-poporului-roman-prin-cartea-de-cult

[2] http://ziarullumina.ro/sfantul-zilei/marele-carturar-si-ierarhul-martir-al-tarii-romanesti

[3] http://ziarullumina.ro/interviu/tipograf-pentru-intreaga-ortodoxie

[4] http://ziarullumina.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-antim-ivireanul-cu-suflet-de-roman

[5] Anton Maria Del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Editura Basilica, București, 2012, p 43

[6] http://ziarullumina.ro/sfinti-romani/sfantul-ierarh-antim-ivireanul-cu-suflet-de-roman

[7] http://ziarullumina.ro/interviu/mitropolitul-si-domnitorul-ziditori-de-cultura-ortodoxa


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator