Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Arta marțială a Scripturii (studiu biblic)
Administrator: 10-12-2017 06:00:31 in Cateheză

    Un lucru este limpede din teologia Vechiului Testament cu privire la războaiele purtate de Dumnezeu prin poporul Său Israel. În primul rând, Domnul este strategul și războinicul (Ieș. 15,3; Jud. 5,5; 1Rg. 28,5-6; Ps. 34,1-3; Is. 42,13; Avc. 3,8-9), iar pregătirile de război sunt mai degrabă spirituale decât militare, adeseori chiar anulând tehnica clasică de război a luptei corp la corp[1] (Ios. 5,13-6,27). În al doilea rând, alianțele cu vecinii imorali sunt interzise, iar în majoritatea cazurilor, deznodământul războiului depinde direct de calitațile morale ale aliaților (cazul regilor Iosafat, Ohozia și Amasia), spune sfântul Nicolae Velimirovici[2]. Acest lucru deoarece Dumnezeu promite izbânda luptei, credinciosul trebuie doar să se încreadă în El, nu în aliații săi (Jud. 3,27; Ios. 1,6-9). În ultimul rând, luptătorii lui Dumnezeu trebuie să se păstreze sfinți și curați, aceasta deoarece misiunea lor duhovnicească de luptă împotriva păcatelor, îi separă de orice altă preocupare lumească (1Rg. 21,6; 2Rg. 11,11). Pe toată durata luptei, comandantul suprem trebuia să își pună toată nădejdea în Domnul, cel Care trimitea teroare sau panică (ebr. mehûmâh; hāmam) în tabăra adversă, demobilizându-i din interior[3] (Ios. 10,10; Jud. 4,15; 1Rg. 5,11 etc). Toată această teologie a războiului, deoarece, spune părintele Negoiță, Dumnezeu este stăpânul tuturor oamenilor, El este Regele tuturor popoarelor iar soarta tuturor semințiilor de Domnul depinde[4] (Iov 12,14; Prov. 21,1; Dan. 2,21).
    Războiul acesta nevăzut, necesită îmbrăcarea întregii armuri a lui Dumnezeu, iar armura este o exprimare metaforică a omului nou din 4,24. Cuvântul grecesc folosit de apostol este panoplía care vizează întregul echipament militar duhovnicesc (încingerea pieptului cu adevărul, îmbrăcarea și încălțarea cu platoșa dreptății respectiv pacea Evangheliei, pavăza credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului Sfânt). Oricare din aceste piese vestimentare sunt de vitală importanță pentru lupta noastră duhovnicească, acolo unde lipsește unul singur, soarta întregului război este serios periclitată. Genitivul folosit în text (toû Theoû) și care înseamnă „al Domnului”, ne arată faptul că armele folosite în luptă nu sunt ale noastre, de aceea trebuie să le cerem cu și mai mare râvnă lui Dumnezeu, atunci când observăm că ele slăbesc în viața noastră. Înțelegem astfel natura serioasă a războiului, în care depindem cu viața noastră de harul lui Dumnezeu, căci fără ajutorul Lui, am fi înghițiți de vii de către satana și luptătorii lui, adică duhurile necurate (2Cor. 10,4; 1Ptr. 5,8). În lupta aceasta duhovnicească, apostolul mai subliniază un aspect: verbul dínasthai ne îndeamnă să-i ținem piept vrăjmașului cu orice preț, și să nu cedăm niciodată lupta. Căci împotrivirea noastră duhurilor răutății, dovedește eliberarea de sub jugul păcatului, iar noul statut se menține doar prin trezvie duhovnicească[5].
    Fericitul Teodoret al Cirului[6], în comentariul său pe epistola către Efeseni, spune că războiul trebuie concentrat doar împotriva diavolului cu ispitele sale, în toate celelalte cazuri, creștinul înțelept trebuie să trăiască în pace cu toată lumea (6,15), fiindcă plăcute sunt picioarele celui ce binevestește pacea, amintește profetul (Is. 52,7). Sfântul Ioan Casian vorbește despre un fel anume de luptă împotriva demonilor, amintind de călugării care îi țineau departe pe demoni mai ales noaptea, prin cântarea psalmilor, prin rugăciuni și citiri duhovnicești. Aceștia făceau cu schimbul pentru ca mereu cineva să rămână treaz și gata în orice moment de luptă duhovnicească[7]. Acum înțelegem de ce, cu un verset mai departe, apostolul ne îndeamnă în toată vremea să înălțăm rugăciuni lui Dumnezeu pentru toți oamenii (6,18), căci numai astfel, având pururea mintea ocupată cu rugăciunea și meditația duhovnicească, nu vom mai avea prilejul de a păcătui.
    Aceste imagini militare destul de abundente în epistolele sfântului Pavel (Rom. 13,12; 1Tes. 5,8; 2Tim. 2,3) sunt în general simple alegorii ale pregătirii spirituale[8]. Iar acest antrenament spiritual, spune fratele Traian Dorz, nu lasă loc niciunui armistițiu, niciunei perioade de pace cu diavolul. Nici o clipă de odihnă. Ni se cere o permanentă stare de trezvie, întotdeauna fiind gata de atac și de apărare. Fiindcă cea mai mică neatenție, și cea mai scurtă pauză pe care ți-o îngădui, cea mai ușoară neveghere, îți pot fi mortale. Inopinant, o săgeată otrăvită trimisă de către un vrăjmaș ascuns, ne poate răni mortal, sau ucide pe totdeauna[9] (1Cor. 11,30). Dar tu, iubite cititorule, cum lupți în acest război duhovnicesc? Ești în permanență vigilent, sau îți permiți unele pauze nevinovate de odihnă? Probabil acestea îți vor fi fatale! Nu lăsa niciodată sabia din mână jos, căci nu știi când vrăjmașul te pândește cu gând nimicitor! Amin.
www.oasteadomnului.ro/2017/meditatie-la-apostol-efeseni-6-10-17#more-39024
Preot Cătălin VARGA
Parohia Jichișul de Jos

Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2018 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator