Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Cei 7 tineri din Efes în Sinaxar şi Molitfelnic
Administrator: 22-10-2016 10:25:35 in Cateheză

  Acesti sfinti au fost in zilele imparatului Deciu; si s-au sfatuit si si-au impartit averea la saraci si au intrat intr-o pestera; si rugandu-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada in mana imparatului si-au dat sufletele. Iar daca s-a intors Deciu la Efes, a intrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si afland ca au murit in pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, cand a fost in vremea imparatiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista inviere, la treizeci si opt de ani ai imparatiei lui, vazand imparatul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta indoit ce va face. Dezbracandu-se de haine, si culcandu-se jos la pamant, imparatul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapanul muntelui in care era pestera aceea, a vrut sa faca in aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnand pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savarsiti acolo si vorbeau intre dansii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbandu-se nicidecum; atat cat nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamant; si mai vartos aceasta aducandu-si aminte, ca si Deciu ii cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau intre dansii, zicand Maximilian catre ceilalti: "De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara paine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamanzi; si afla si de Deciu, ce gand are pentru nois" Deci, mergand Iamvlih la cetate, si vazand semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vazand si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este in fire. insa mergand catre cei ce vindeau paine, a luat si dandu-le argintul, se grabea sa se intoarca.         Vazand insa ca vanzatorii aratau intre dansii si pe la altii argintul, si cautand la dansul si zicand ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, avand chipul celui ce a imparatit mai inainte cu multi ani, il cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetand ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la imparatul Deciu. Drept aceea cazand la dansii cu rugaminte zicea: "Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si painea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale". Iar aceia ii ziceau: "Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte". Acestea zicandu-i si vazandu-l ca este pe ganduri, il legara de grumaji, si-l purtau prin targ, aducandu-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazandu-l dregatorul ii zise: "Spune-ne tinere, cum ai aflat comoara, cata este si undes" Iar el a raspuns: "Niciodata n-am aflat comoara, si banii imi sunt de la parinti si ce intamplare este aceasta nu stiu". Iar proconsulul zise: "Dar din care cetate estis" El zise: "Din aceasta sunt, de este acesta Efesul". Iar guvernatorul zise: "Dar care iti sunt parintiis Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede". Iar el zise: "Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare imi sunt rudele si cutare este mosul meu". Iar dregatorul zise: "Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunandu-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite". Iar Iamvlih zise: "De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta". Atunci dregatorul zise: "Pagane, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai inainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele imparatului Deciu; si tu fiind tanar, nici treizeci de ani avand, te silesti sa ne amagesti". Atunci Iamvlih cazand la picioarele lor se ruga zicand: "Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla imparatul Deciu, care era intru aceasta cetates" apoi ei zisera: "in vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai inainte cu multi ani". Si Iamvlih zise: "Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii meis Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt in pestera si de la dansii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata imparatului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar paine, am vazut pe Deciu intrand in cetatea aceasta". Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: "Pare-mi-se sa se fi intamplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dansul impreuna sa vedem".         Si mergand dupa cuvintele acestea intra inainte Iamvlih in pestera; dupa aceea episcopul. Si intorcandu-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care il pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi impreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind intru aceasta spre pomenirea sfintilor, insemnandu-le numele lor in table de plumb. Si strangandu-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschizand gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrand inauntru in pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si sezand ii intrebau. Iar ei povesteau mai intai despre ale lor; dupa aceea de ispravile imparatului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul impreuna ca episcopul au scris imparatului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci imparatul luand scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o instiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat in pestera, a cazut la pamant si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratandu-i de fata invierea mortilor. Deci, facand imparatul nu putina vorba cu sfintii impreuna cu episcopii si cu mai-marii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci imparatul dand haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie intru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat imparatului si-i zisera: "Lasa-ne imparate pe pamant, unde o data am inviat". Si facandu-se adunare mare de episcopi, imparatul puse pe pamant, precum ei poruncise prin vedenie si facand praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau inchisi prin temnita, pentru propovaduirea invierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu. În cultul Bisericii dincolo de pomenirea din data de 22 octombrie se face amintire de cei 7 tineri creştini din Efes în Rugăciunea pentru bolnavul ce nu poate dormi:"luăm împreună cu noi rugători şi pe sfinţii Tăi, măriţii şapte tineri, i‑ai arătat vestitori mărturiei arătării Tale în zilele lui Deciu împăratul şi prigonitorul, pe care i‑ai adormit în peşteră trei sute şaptezeci şi doi de ani şi ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor n‑au suferit nici o stricăciune, spre lauda şi slava iubirii Tale de oameni şi spre arătarea şi adeverirea naşterii noastre celei de a doua şi a învierii tuturor."


Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator