Parohia Plevna
Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Episcopia Sloboziei si Calarasilor
Din cartea proorocului Isaia, citire!
Administrator: 03-09-2016 03:03:35 in Știri pe scurt
Iar Domnul S-a ridicat să citească din Scriptură, pentru că avem nevoie cu toții ca să știm adevărul Scripturii de la ierarhia Bisericii, care trebuie să îl propovăduiască în Biserică. Și când El S-a ridicat să citească, „I s-a dat Lui cartea lui Isaias Profetul [ἐπεδόθη αὐτῷ βιβλίον Ἠσαΐου τοῦ Προφήτου]. Și derulând cartea [καὶ ἀναπτύξας τὸ βιβλίον] [, pentru că era pe foaie de pergament, așa după cum evreii au Scriptura, până azi în sinagogi, sub formă de rulou[3]], a aflat locul [în] care era scris [εὗρεν τὸν τόπον οὗ ἦν γεγραμμένον]” [Lc. 4, 17, BYZ]. Cei din sinagogă I-au dat cartea Sfântului Profet Isaias, dar Domnul a căutat un loc anume din cartea lui Isaias, și pe acela l-a citat. Și pentru ca să știi un loc dintr-0 carte anume, câteva rânduri, trebuie să fi citit cartea. Însă Domnul, deși era Fiul lui Dumnezeu întrupat, El S-a nevoit și cu cititul cărților, după cum S-a nevoit și cu rugăciunea îndelungă în singurătate. Iar locul de aici e o mărturie neîndoielnică asupra acestui lucru. Pentru că El știa să citească și citea cărți. Iar dacă știi să citești, știi și să scrii. Pentru că Domnul a muncit, a scris, a citit, S-a rugat, a postit, a călătorit mult, a propovăduit mult, a răbdat toate pentru noi, S-a luptat cu tot păcatul și cu toată ispita, pentru ca să ne învețe pe noi toată virtutea întru umanitatea Sa. Pentru ca noi să vedem în El exemplul absolut de viață creștină, de viață ortodoxă. Așadar, El a primit cartea Sfântului Isaias…a desfășurat-o…dar a căutat un anume loc din ea. Nu a citat la întâmplare! Nu a citat pentru ca să iasă în evidență! Nu a citat pentru ca să plictisească oamenii în sinagogă! Ci a citat pentru ca să învețe. Și la fel trebuie să facem și noi: să cităm din Scriptură la predică, să cităm din Tradiția Bisericii, să cităm din istoria Bisericii, să cităm din cultul Bisericii, să cităm din înțelepciunea bună a întregii lumi…pentru ca să educăm oamenii. Pentru ca să îi facem înțelepți, ascetici, cuvioși, sfinți. Și Domnul a citat acest loc din Isaias: „Duhul Domnului [este] peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor [Πνεῦμα κυρίου ἐπ᾽ Ἐμέ, οὗ εἵνεκεν ἔχρισέν Με εὐαγγελίσασθαι πτωχοῖς]; M-a trimis să-i vindec pe cei zdrobiți [cu] inima [ἀπέσταλκέν Με ἰάσασθαι τοὺς συντετριμμένους τὴν καρδίαν]; să propovăduiesc robilor eliberarea [κηρύξαι αἰχμαλώτοις ἄφεσιν] și orbilor recăpătarea vederii [καὶ τυφλοῖς ἀνάβλεψιν], să-i trimit pe cei zdrobiți în[tru] eliberare [ἀποστεῖλαι τεθραυσμένους ἐν ἀφέσει], să propovăduiesc anul plăcut Domnului [κηρύξαι ἐνιαυτὸν Κυρίου δεκτόν]” [Lc. 4, 18-19, BYZ]. – De unde din Isaias e acest pasaj? – Din Is. 61, 1-2. Însă în LXX avem următorul text: „Duhul Domnului [este] peste mine, pentru care m-a uns să binevestesc săracilor, m-a trimis să-i vindec pe cei zdrobiți [cu] inima, să propovăduiesc robilor eliberarea și orbilor recăpătarea vederii, să chem anul plăcut Domnului [καλέσαι ἐνιαυτὸν Κυρίου δεκτὸν] și ziua de răsplătire, să-i mângâi pe toți cei care plâng [καὶ ἡμέραν ἀνταποδόσεως παρακαλέσαι πάντας τοὺς πενθοῦντας]”. – Însă Domnul nu a citat din Septuaginta, dacă era în sinagogă, ci din textul evreiesc. Ce ne spune textul ebraic la Is. 61, 1-2? – În WTT avem următorul text: „Duhul Domnilor, al lui Iahveh, [este] peste mine, pentru că m-a uns Iahveh cu [slava Lui] [ר֛וּחַ אֲדֹנָ֥י יְהוִ֖ה עָלָ֑י יַ֡עַן מָשַׁח֩ יְהוָ֙ה אֹתִ֜י] ca să binevestesc săracilor [לְבַשֵּׂ֣ר עֲנָוִ֗ים], să trimit pentru cei legați [שְׁלָחַ֙נִי֙ לַחֲבֹ֣שׁ], pentru cei zdrobiți cu inima [לְנִשְׁבְּרֵי־לֵ֔ב], pentru a vesti celor robiți eliberarea [דְּר֔וֹר לִקְרֹ֤א לִשְׁבוּיִם֙] și celor legați un început [וְלַאֲסוּרִ֖ים פְּקַח־קֽוֹחַ׃], ca să vestesc anul plăcut lui Iahveh și ziua răzbunării [לִקְרֹ֤א שְׁנַת־רָצוֹן֙ לַֽיהוָ֔ה וְי֥וֹם נָקָ֖ם], ca Elohimii să-i mângâie pe toți cei care plâng [כָּל־אֲבֵלִֽים׃ לֵאלֹהֵ֑ינוּ לְנַחֵ֖ם]”. Adică textul ebraic ne spune același lucru. Ba, mai mult, formele de plural pentru Adonai [Domnii] și Elohim [Dumnezeii] ne indică mai multe persoane în Dumnezeire, lucru pe care ni l-a revelat Domnul. Pentru că El ne-a învățat că Dumnezeu e Treime de persoane, că El e Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru treimic. Însă Sfântul Lucas nu a citat textul ebraic, ci Septuaginta. Lucru evident din traducerea pe care am oferit-o. Pentru că toți Evangheliștii au făcut la fel: au citat din LXX când a fost să citeze din Vechiul Testament. Și de aceea LXXul e Scriptura vechitestamentară a Bisericii, adică Septuaginta. Domnul a citat un text…care nu avea majuscule în Isaias la persoana cea unsă de Tatăl. Dar El l-a majusculat prin comentariul Său. Pentru că El le-a spus celor prezenți: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre [Σήμερον πεπλήρωται ἡ Γραφὴ αὕτη ἐν τοῖς ὠσὶν ὑμῶν]” [Lc. 4, 21, BYZ]. Da, le-a vorbit tot tainic, tot acoperit…dar le-a vorbit unora care credeau că sunt în stare să Îl sesizeze…pe Mașiah, atunci când Îl vor vedea. La fel cum mulți dintre noi se cred în stare să îl sesizeze pe Antihrist…dar nu sunt în stare să vadă…sfințenia din cineva. Sau, mai degrabă, nu sunt în stare să își vadă propriile lor păcate. Căci dacă ne-am vedea păcatele, atunci am vedea și sfințenia în oameni. Dar pentru că nu vedem nici păcatele și nici sfințenia…și totuși ne credem „ortodocși”, tocmai de aceea arătăm ca evreii care Îl căutau pe Mașiah în cărți…dar nu erau în stare să Îl vadă în fața lor. Însă Mașiah era în trup, era în fața lor! Și când El le-a spus că s-au împlinit aceste cuvinte azi, în fața lor, El le-a spus de fapt că El este…Cel uns de Duhul Sfânt, că El este unul din Treime, că El este Mașiah, că El este Hristos și că numai în relație cu El ei se pot mântui. Și dacă le vestește anul plăcut Domnului…asta înseamnă că le vestește o viață nouă, duhovnicească, cu adevărat plăcută lui Dumnezeu, dar și oamenilor care se mântuiesc. Însă greșeala evreiască seamănă cu greșeala creștinească! Ce vreau să spun?! Vreau să spun că și azi mulți dintre noi Îl caută pe Dumnezeu în cărți sau Îl închid în cărți, dar nu vor să vadă cum arată Dumnezeul lor. Și nu vor să vadă cum arată Dumnezeul lor, pentru că Dumnezeul lor e sfânt și ei vor să fie niște păcătoși „cinstiți”, „venerabili”, „respectabili”. Adică vor să fie niște oameni de lume, cu toate păcatele la zi, dar, în același timp, să pară și „credincioși”, și oameni „ai Bisericii”. Însă Dumnezeu nu are nevoie de astfel de diletanți! El ne vrea cu totul ai Lui. El nu ne vrea pentru câteva ore, cât stăm noi în Biserică și părem „evlavioși”, ci pentru toată ziua și pentru toată noaptea și pentru toată viața și pentru toată veșnicia. El vrea ca să citim cărțile Bisericii, dar să nu credem că nu putem avea o relație vie, reală, permanentă cu El. El ne îndeamnă să Îi citim cărțile, dar să nu credem că El e „o carte”, că El e „o poveste de demult”, una „răsuflată”, iar astăzi treburile merg „altfel”. Pentru că azi lucrurile merg ca în prima zi a creației: depindem cu toții de Dumnezeu! Nu există făptură care să nu aibă existența de la Dumnezeu și nimeni nu stă prin sine în viață, ci numai datorită Lui. De aceea, lucrurile merg astăzi ca întotdeauna: Dumnezeu e în centrul lumii, iar noi trebuie să ne facem robii Lui. Și Lui trebuie să Îi slujim ziua și noaptea, și nu când vrem noi și când ne convine, pentru că mântuirea și sfințenia sunt realități personale numai în relație cu Dumnezeu și cu Biserica Lui. Nu ne putem mântui în afara Bisericii Lui, nu ne putem mântui fără vederea și simțirea Lui, nu ne putem mântui fără ca să ne sfințim viața. Adică nu putem fi ortodocși cu adevărat, dacă nu suntem plini de slava lui Dumnezeu și de vedenii și de luminări dumnezeiești și de asceză și de teologie și de milostenie și de curăție și de delicatețe și de…alte o mie de lucruri ale vieții creștine. Nu, nu putem fi ortodocși doar cu numele, ci cu credința, cu faptele și cu adevărul vieții noastre!(Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș)

Parohia Plevna

Site-ul web oficial al Parohiei Plevna din Protopopiatul Lehliu - „Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!” 2 Cor 2, 14
Parohia Plevna, Biserica Ortodoxa, Plevna, Episcopia Sloboziei si Calarasilor, Protopopiatul Lehliu

 
Copyright 2017 - Parohia Plevna

Powered by NETCreator & Lacasuri Ortodoxe
NETCreator